top of page

Abuzul emoțional din copilărie și depresia la vârsta adultă

Psiholog Elisa Bouleanu

Dintre toate formele de abuz timpuriu, abuzul emoțional rămâne cel care nu lasă urme fizice vizibile și este cel mai greu de depistat la momentul producerii. Deși, comparativ cu abuzul fizic sau sexual, abuzul emoțional ar putea fi considerat mai puțin dăunător sănătății psihice, pe termen lung, cercetările recente (Martins et al, 2014) arată că, de fapt, urmele acestui tip de abuz corelează cel mai mult cu simptomatologia depresivă la vârsta adultă, comparativ cu celelalte forme de abuz.

Cercetarea derulată de Martins et al (2014) a inclus un eșantion de 81 de adulți cu diagnostic psihiatric, conform DSM IV (1994), tratați în regim de spital. În cadrul cercetării abuzul a fost evaluat prin intermediul Childhood Trauma Questinnaire ( Bernestein et al, 1994) chestionar cu cinci scale separate pentru fiecare tip de abuz ( emoțional, fizic, sexual, neglijare fizică și neglijare emoțională. Pentru evaluarea patologiei, subiecții au fost testați cu scale de măsurare a depresiei, anxietății, lipsei de speranță, ideației suicidare. Studiul a scos la iveală faptul că dintre toate formele de abuz, cel emoțional corelează cel mai puternic cu simptomatologia depresivă. Din totalul subiecților testați care prezentau simptomatologie depresivă, 70% au experimentat abuz emoțional în copilărie și adolescență. Rezultatele au fost în concordanță cu alte studii care au demonstrat asocierea dintre abuzul emoțional din copilărie și depresia la vârsta adultă.

O meta-analiză (Norman et al., 2012) care a inclus 124 de studii a explorat relația dintre abuzul din copilărie, de orice tip, și dezvoltarea unei patologii la vârsta adultă În această meta analiză, cercetătorii au considerat drept abuz emotional orice incident izolat sau pattern de comportament din partea îngrijitorilor care eșuează în a oferi un mediu adecvat și de susținere pentru dezvoltarea normal a copilului. Cercetarea a relevat faptul că abuzul emoțional a fost în mod special asociat cu risc crescut de a dezvolta tulburări depresive și comportamente suicidale Shapero et al (2014) au investigat relația dintre evenimentele de viață stresante și depresie și în ce măsură abuzul emoțional din copilărie influențează reactivitatea la stres la vârsta adultă. Comparativ cu abuzul fizic sau sexual, abuzul emoțional s-a dovedit a fi un predictor mai puternic al depresiei la vârsta adultă. Cercetarea a relevat faptul că abuzul emoțional influențează în sens negativ reactivitatea la stres a adultului care devine astfel mai vulnerabil în a dezvolta depresie. Un studiu referitor la legătura dintre trauma timpurie și comportamentul suicidar, care a implicat toți studenții de la facultatea de Medicină din Coreea de Sus, (Jeon et al, 2009) a relevat faptul că, dintre toate formele de abuz - fizic, sexual și emotional - cel emoțional are cea mai mare influență asupra comportamentului suicidar. Dintre respondenții care au raportat comportamente suicidare, 46% au avut un istoric de abuz emotional. Prevalența comportamentului suicidar a fost mai mica în grupurile care au raportat abuz fizic sau abuz sexual în copilărie. Studiul a scos la iveală faptul că studenții cu istoric de abuz emoțional timpuriu aveau de 4,1 ori mai multe șanse să se se sinucidă decât studenții care nu avuseseră un astfel de istoric.

Rose și Abramson (1992) au susținut că victimele abuzului emoțional se confruntă cu atribuiri negative directe ( eg: Ești un prost!) care ulterior se transformă în convingeri negative despre sine specifice depresiei, spre deosebire de victimele abuzului fizic sau sexual care trag aceste concluzii indirect din comportamentul abuziv al agresorului. Copiii abuzați emoțional tind să construiască o imagine de sine negativă corelată direct cu experiențele de a fi respins, umilit, izolat sau terorizat, mai ales atunci când aceste evaluări negative sunt furnizate de primii îngrijitori, părinții. În cazul copiilor abuzați fizic, șansele de a atribui intenții ostile celorlalți sunt mai mari decât în cazul celor abuzați emoțional care rămân cu atribuirile negative internalizate.



O altă explicație legată de influența abuzului emoțional asupra vulnerabilității la depresie vine din teoria atașamentului (Bowlby, 1982). Prin intermediul figurilor de atașament, părinții, copilul dezvoltă modele reprezentative de lucru interne ale lumii și ale propriului sine. Copiii abuzați emoțional, în loc să dezvolte un model intern pozitiv caracterizat prin valoare de sine, dezvoltă un model de lucru intern negativ caraterizat prin lipsa de valoare personală. Experiențele negative din copilărie vor duce automat la asocierea dintre evenimentele de viață și valoarea de sine, iar evenimentele stresante din viața de adult vor fi ulterior asociate cu lipsa de valoare personală ceea ce va crea distorsiunile cognitive specifice depresiei.

Toate cercetările derulate până în prezent pe tema etiologiei depresiei arată că printre factorii de risc ai dezvoltării depresiei și apariției ideației suicidare la vârsta adultă, abuzul emoțional ocupă un loc important.

Abuzul emoțional din copilărie este un precursor al formării gândurilor negative automate despre sine și duce, în timp, la dezvoltarea unor scheme dezadaptative care vor favoriza apariția depresiei la vârsta adultă. Studiile derulate pe tema relației dintre abuzul emoțional din copilărie și depresia la vârsta adultă (Martins et al, 2014; Norman et al., 2012; Shapero et al, 2014) demonstrează că abuzul emoțional trăit în primii ani de viață constuie un factor de vulnerabilitate pentru dezvoltarea depresiei la vârsta adultă. Aspecte de natură socială, genetică, interpersonală, comportamentală, reziliența și capacitatea de reglare emoțională a persoanei rămân factori care mediază efectele evenimentelor de viață stresante în dezvoltarea depresiei.



BIBLIOGRAFIE

Bernstein, D. P., Fink, L., Handelsman, L., & Foote, J. (1998). Childhood trauma questionnaire. Assessment of family violence: A handbook for researchers and practitioners.

Bowlby, J. (1982). Attachment and loss: retrospect and prospect. American journal of Orthopsychiatry, 52(4), 664.

Shapero, B. G., Black, S. K., Liu, R. T., Klugman, J., Bender, R. E., Abramson, L. Y., & Alloy, L. B. (2014). Stressful life events and depression symptoms: the effect of childhood emotional abuse on stress reactivity. Journal of clinical psychology, 70(3), 209-223.

Rose, D. T., & Abramson, L. Y. (1992). Developmental predictors of depressive cognitive style: Research and theory.

Martins, C. M. S., Von Werne Baes, C., de Carvalho Tofoli, S. M., & Juruena, M. F. (2014). Emotional Abuse in Childhood Is a Differential Factor for the Development of Depression in Adults. The Journal of Nervous and Mental Disease, 202(11), 774–782.

Norman, R. E., Byambaa, M., De, R., Butchart, A., Scott, J., & Vos, T. (2012). The long-term health consequences of child physical abuse, emotional abuse, and neglect: a systematic review and meta-analysis. PLoS medicine, 9(11), e1001349.

Jeon, H. J., Roh, M.-S., Kim, K.-H., Lee, J.-R., Lee, D., Yoon, S. C., & Hahm, B.-J. (2009). Early trauma and lifetime suicidal behavior in a nationwide sample of Korean medical students. Journal of Affective Disorders, 119(1-3), 210–214.






35 views0 comments

Comments


bottom of page