Un raport al Organizației Mondiale a Sănătății (2017) initulat „ Depresia și alte afecțiuni mentale-estimări la nivelul sănătății globale” arată faptul că 322 de milioane de persoane, ceea ce înseamnă un procent de 4,4% din populația lumii suferă de depresie. Potrivit aceluiași raport al OMS (2017) numărul persoanelor afectate de depresie la nivel global a crescut cu 18,4% între anii 2005-2015. Depresia a ajuns astfel cea mai comună problemă de sănătate psihică și principala cauză de dizabilitate în muncă la nivelul întregii lumi. Organizației Mondiale a Sănătății (2017) a estimat că, până în anul 2020, depresia va deveni cea de-a doua afecțiune medicală cel mai larg răspândită la nivel global, după hipertensiunea arterială.
DSM-5 (2013) precizează faptul că prevalența depresiei este diferită, în funcție de vârstă și gen: la persoanele cu vârsta cuprinsă între 18-29 de ani este de 3 ori mai des întâlnită decât la persoanele de peste 60 de ani; la femei ratele sunt de 1,5-3% ori mai mari decât la bărbați, începând cu adolescența timpurie. Devine din ce în ce mai cunoscut, datorită cercetărilor empirice, fenomenul depresiei la vârsta adolescenței. Tulburarea depresivă majoră unipolară a ajuns o afecțiune des întâlnită în rândul adolscenților, însă în ciuda frecvenței, tulburarea continuă să rămână greu de recunoscut tocmai din cauza manifestărilor specifice acestei vârste, modificărilor hormonale, care se coincid cu simptomele depresive. Prevalența la 12 luni în rândul adolescenților este de 4-5% (Thapar, Collishaw, Pine, & Thapar, 2012). Incidența este mai mare în rândul fetelor și crește mai ales după pubertate, menținându-se până la finalul adolescenței. Cei mai mari factori de risc pentru depresia în adolescență sunt antecedentele familiale de depresie și factorii psiho-sociali. Riscul de a face depresie este de 3 ori mai mare în rândul adolescenților cu părinți depresivi față de adolescenții cu părinți fără depresie.
O analiză realizată de Thapar et al (2012) arată că depresia în rândul adolescenților este mai des întâlnită în țările slab și mediu dezvoltate. Episoadele depresive din adolescență s-au dovedit a fi predictor pentru probleme de sănătate mentală la vârsta adultă cum ar fi anxietatea, tulburări legate de consumul de substanțe, tulburarea bipolară, comportament suicidar și probleme de sănătate fizică (Copeland, Shanahan, Costello, Angold, 2009). Un episod de depresie în timpul adolescenței anunță, adesea, o tulburare cronică sau recidivantă și prognozează o gamă largă de dificultăți de adaptare.
Prevalența depresiei a fost analizată în cadrul unei meta-analize recente (Lim, Tam, Lu, Ho & Zhang, 2018) care a inclus studii din 30 de țări, realizate între anii 1994-2014 în care au fost cuprinși peste un milion de subiecți. Pentru perioada studiată, prevalența depresiei pe 12 luni a fost de 7,2%, iar prevalența pe viață de 10,8%. Prevalența depresiei a fost semnificativ mai ridicată-17,3% atunci când a fost evaluată prin instrumente de autoevaluare, față de 8,5%, rezultată în urma interviurilor clinice. Nu au fost descoperite diferențe între mediul urban și rural, în cele 30 de țări implicate în meta-analiză. Potrivit aceluiași studiu, prevalența pe durata vieții la femei a fost de 25%, iar la bărbați de 12%. Indiferent de zona geografică cercetată sau de cultură, depresia s-a dovedit a fi mai des întâlnită în cazul femeilor, decât al bărbaților. Diferența a fost explicate prin prisma deosebirilor hormonale dintre femei și bărbați, a faptului că femeile sunt supuse efectelor nașterii care pot implica și depresie post-partum, modelelor comportamentale și deosebirilor dintre factorii de stres psiho-sociali, diferiți în funcție de gen.
Femeile sunt mai predispuse să experimenteze depresia pe perioade mai lungi de timp, decât bărbații care experimentează episoade depresive mai scurte. Unele studii (Hammen&Peters, 1977) au arătat că diferențele de prevalență ale depresiei între femei și bărbați ar putea fi explicate prin faptul că bărbații se manifestă diferit față de femei în epioadele depresive. Spre deosebire de femei, bărbații sunt mai puțin dispuși în a-și recunoaște tristețea și în a cere ajutor pentru depresie, spre deosebire de femei. Aceleași studii susțin că echivalentul masculin al depresiei este alcoolismul, rata alcoolismului fiind mult mai ridicată în rândul bărbaților ceea ce ar putea explica prevalența mai scăzută a depresiei așa cum reiese din cercetări.
Statutul civil și nivelul de educație reprezintă un alți factori socio-demografici care influențează prevalența depresiei. Depresia este mai des întâlnită în rândul persoanelor divorțate sau separate de partener. Cea mai mica rată a depresiei se înregistrează în rândul persoanelor căsătorite. Diferențe apar și în ceea ce privește nivelul de educație: în rândul persoanelor care au studii primare (cel mult școala gimnazială), rata depresiei pe viață este de 9,1%, în vreme ce în rândul persoanelor care au studii superioare se înregistrează cea mai mare rată a depresiei pe viață-13,4% (Akhtar-Danesh, & Landeen, 2007).
Depresia reprezintă un fenomen des întâlnit și în rândul persoanelor vârstnice. Spre deosebire de tinerii și adulții maturi, vârstnicii sunt mai susceptibili să prezinte modificări cognitive, simptome somatice și pierderea interesului față de orice activitate. Factorii de risc pentru depresie la vârsta adultă sunt reprezentați atât de vulnerabilitățile genetice, cât și de modificările neurobiologice asociate vârstei, evenimentele stresante, diferite boli și insomnia (Fiske, Wetherell, & Gatz, 2009).
Contextul cauzat de pandemia de COVID-19 a provocat o creștere a cazurilor de depresie în rândul populației, la nivelul întregii lumii, după cum arată cele mai recente studii. Ettman, Abdalla, Cohen, Sampson, Vivier, & Galea (2020) au realizat o cercetare în Statele Unite ale Americii care a implicat 1441 de respondenți în timpul pandemiei COVID 19 și 5065 respondenți dinaintea pandemiei, scopul fiind compararea simptomelor depresiei pe cele două eșantioane. Studiul a concluzionat faptul că simptomele depresiei au fost de 3 ori mai mari în perioada pandemiei, decât înainte. Factorilor de declanșare a depresiei, deja cunoscuți, li s-au adăugat: veniturile reduse din cauza contextului epidemiologic, lipsa economiilor și a siguranței în viitor, expunerea la mulți factori de stres decât până la declanșarea pandemiei.
O analiză complexă (Bueno-Notivo, Gracia-García, Olaya , Lasheras, López-Antón & Santabárbara, (2021) care a inclus studii realizate în țări diferite ale lumii în perioada pandemiei COVID-19, pentru a se clarifica impactul acesteia asupra prevalenței depresiei a scos la iveală cifre îngrijorătoare: comparativ cu o prevalență globală estimată a depresiei de 3,4% în 2017, prevalența în contextual pandemiei a ajuns la 25% ceea ce înseamnă de șapte ori mai mare.
Comments