
Emoțiile sunt definite drept reacții afective de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă care sunt însoțite deseori de modificări în organism, oglindind atitudinea individului față de realitate. Mai simplu spus, emoțiile sunt semnale din interiorul corpului care îți spun ce se întâmplă cu tine. Te simți bine când ai o experiență plăcută și te simți rău când experimentezi ceva neplăcut. McKay et al (2007) prezintă emoțiile drept un serviciu de știri instantanee care îți oferă constant informații „la zi” despre ce faci și lucrurile prin care treci.
Emoțiile pot fi împărțite în emoții primare și emoții secundare. Reacțiile inițiale la ceea ce ți se întâmplă se numesc emoții primare. Acestea sunt senzații puternice care apar rapid și pentru care nu este nevoie să te gândești la ce ți se întâmplă. Când afli că cineva drag a decedat, vei simți instant tristețe. Când cineva face un lucru care te deranjează, te vei infuria rapid. Când primești un cadou neașteptat și plăcut, vei simți bucurie. Dacă ești singur pe o strada întunecată și auzi pași alergând în urma ta, emoția resimțită instant va fi una de frică.
Dincolo de emoțiile primare, resimțim și emoții secundare care sunt reacții emoționale la emoțiile primare. Marra (2005) definea emoțiile secundare drept trăiri referitoare la alte trăiri. Iată un exemplu simplu: afli că băiatul tău adolescent a chiulit nemotivat de la școală, te înfurii și țipi la el. Sentimentul de furie apare foarte repede, furia fiind în acest caz emoția primară. Puțin mai târziu te simți vinovat de faptul că ai țipat la copil și că te-ai înfuriat. Simți vinovăție, vina fiind în acest caz emoția secundară referitoare la emoția primară.
Ca reacție la emoția primară, oricare ar fi aceasta, poți resimți mai multe emoții secundare. Iată un alt exemplu: ai de făcut o prezentare pentru job. Te simți neliniștit și nu te poți apuca de treabă așa cum ți-ai dori. La câteva zile începi să te simți deprimat, să ai senzația de inutilitate din cauza agitației care te împiedică să îți faci treaba. În ziua prezentării (pe care ai făcut-o, până la urmă, pe ultima sută de metri) te simți vinovat pentru că, dacă nu ai fi fost deprimat și agitat, ai fi făcut o treabă mai bună. Astfel, emoția primară-neliniștea- a declanșat un carusel de emoții secundare-tristețe, sentimente de inutilitate, vinovăție.
O reacție emoțională la o situație poate declanșa în lanț emoții secundare care să provoace mai multă durere decât emoția primară. Iată un exemplu concret. Ești speriat de prezentarea la un interviu de angajare. Din cauza fricii resimțite, eviți interviul și rămâi acasă. Peste puțin timp începi să resimți tristețe, regret și dezamăgire referitoare la felul în care ai procedat. Peste alte câteva zile se instalează vina, dezamăgirea crește, sentimentul de inutilitate se instalează, stima de sine este la pământ și ești la un pas de un episod depresiv. Față de frica resimțită inițial în fața interviului de angajare, caruselul emoțiilor secundare care au urmat au provocat mult mai multă suferință. Din acest motiv, este foarte important să poți identifica emoția inițială într-o situație stresantă pentru a putea învăța să gestionezi acea emoție primară înainte ca ea să declanșeze avalanșa emoțiilor secundare. Este importantă recunoașterea și înțelegerea emoțiilor primare pentru a putea dezvolta abilități sănătoase, modalități adaptative de a face față acestor emoții. Majoritatea oamenilor aleg modalități dezadaptative de a face față emoțiilor primare (resimt frică și apelează la evitarea situației, resimt tristețe și apelează la alcool sau alte substanțe pentru a-și îneca emoția, resimt vinovăție și recurg la ceartă pentru că nu pot face față acestei emoții). Recunoașterea emoțiilor primare reprezintă un prim pas în procesul de dezvoltare a unor abilități sănătoase, adaptative de a face față acestor emoții.
Aptitudinile de gestionare a emoțiilor sunt importante și pentru rezolvarea situațiilor de ambivalență- situații în care, în fața aceluiași eveniment, resimți, în același timp, emoții diferite. Iată un exemplu: afli că partenerul de viață te înșeală. Resimți furie și tristețe față de fapta acestuia, dar continui să simți afecțiune și speranță că situația s-ar putea rezolva. O astfel de ambivalență te trage în direcții diferite, te blochează și nu mai știi ce să faci.
Între emoțiile primare și secundare pe care le resimțim zilnic, pare mult mai dificil să controlezi reacțiile emoționale primare. Dezvoltând abilități de recunoaștere a emoțiilor primare, putem controla mai bine reacțiile emoționale secundare și putem învăța mai bine cum să le facem față.

Șase pași care te vor ajuta să-ți recunoști emoțiile
Marsha Linehan (1993) propune un proces în șase pași pentru recunoașterea emoțiilor. Cei șase pași sunt șase întrebări care te vor ajuta să descoperi emoția resimțită.
1. Ce s-a întâmplat? Aici vei descrie situația care a dus la emoția resimțită.
2. De ce crezi că a apărut această problemă? Aici vei identifica cauzele potențiale ale problemei tale. Semnificația pe care o dai evenimentului îți va determina reacția emoțională la eveniment.
3. Cum te-a făcut să te simți această situație, atât emoțional, cât și fizic?
4. Ce ai vrut să faci ca urmare a felului în care simțeai? Această întrebare va scoate la lumină impulsurile care sunt gânduri sau imbolduri.
5. Ce ai făcut și ce ai zis? Aici ai ocazia să identifici ce ai făcut sub imperiul emoțiilor.
6. Cum te-au afectat mai târziu emoțiile și acțiunile proprii? Aici vei identifica consecințele pe termen lung ale acțiunilor pe care le-ai întreprins.
Exercițiu pentru recunoașterea emoțiilor
În cartea „Cum să-ți gestionezi emoțiile copleșitoare și să-ți recapeți autocontrolul” autorii (Brantley, Woord, Mckay; 2007) propun următorul exercițiu pentru recunoașterea emoțiilor:
Pentru a-ți recunoaște emoțiile , adeseori este util să exprimi cu voce tare cum te simți. Acțiunea de a exprima cu voce tare cum te simți îți va scoate în evidență emoțiile și te va ajuta să acorzi mai multă atenție la ceea ce ți se întâmplă. De asemenea, descrierea cu voce tare a emoțiilor, în special a celor copleșitoare, poate duce la reducerea intensității trăirilor. Așadar, cu cât vei vorbi mai mult despre o emoție, cu atât vei simți mai puțin imboldul de a acționa sub imperiul ei. Nu e nevoie să spui foarte tare cum te simți, e suficient să îți exprimi emoția încet, doar pentru tine. Spune-ți: „ În clipa de față mă simt.....”. Amintește-ți să acorzi atenție și emoțiilor plăcute și fericite. Cu cât ești mai capabil să recunoști și să le exprimi cu voce tare, cu atât mai mult vei putea să te bucuri de aceste trăiri.
Pentru a-ți consolida și mai bine experiența, înregistrează-ți emoțiile în Registrul emoțiiilor. Înregistrarea sentimentelor din timpul săptămânii te va ajuta să-ți recunoști, să-ți numești și să-ți descrii emoțiile.
REGISTRUL EMOȚIILOR
Ce s-a întâmplat și unde erai? | Cum te-ai simțit? | Ai spus cu voce tare cum te simți? | Ce ai făcut după ce ai conștientizat ce ai simțit? |
Ex. Joi seara. | Furios. | Da. | Am băut un ceai |
| | | |
| | | |
Comments